De mic copil, Florin Todirașcu (19 ani)  și-a dorit să ducă mai departe afacerea familiei, pornită de la 0 și ajunsă acum la o cifră de afaceri de 600.000 de lei, peste 2.000 de oi de rasă merinos, și aproape 400 de hectare de teren.

„Familia mea crește animale, iar eu m-am ocupat de ele de când eram mic. Una dintre primele mele amintiri este cu tata, când plecam în zori la stână, să mulgem oile”, spune Florin.

Odată ieșit de pe băncile Școlii Profesionale din Huși, Florin a realizat că metodele părinților lui de a face agricultură pot fi îmbunătățite, că pentru a face cu succes agricultură, trebuie să învețe mai mult. Astfel, a hotărât să se înscrie la un liceu agricol.

“Am terminat o școală profesională și m-am gândit că nu e de ajuns să rămân cu 11 clase, ci să merg mai departe. Și am ales un liceu agricol. Nu vreau să mă opresc aici, fiindcă e mult de muncă la strungă, dar informație puțină. Or, mie îmi trebuie să știu cum se face agricultură, cum se cresc animalele, nu doar să practic.”

Pentru succesul afacerii, fiecare membru al familiei are un rol bine stabilit: mama merge la piață, tata merge la strungă iar Florin merge la școală.  În fiecare zi, după ce își termină lecțiile, își ajută părinții. La fel fac și ceilalți doi frați ai lui și, câteodată, angajații.

O afacere pornită de la zero

Părinții lui Florin au pornit strunga cu 120 de oi, dar de nuntă de la părinții lor. Pentru că au vrut să își facă un viitor al lor, aceștia au luat cele 120 de oi și au mers la pas până s-au stabilit în Rogojeni, un sat din zona Galați. Bunicul, cel care le făcuse darul, s-a răzgândit și și-a luat cele 120 de oi înapoi. Pentru Florin, această poveste este motivația care îl face să își dorească să ducă mai departe afacerea familiei care a pornit de la zero.

“Mama și tata au rămas fără nimic. Ba nu, cu două oi. Tata însă nu s-a dat bătut. A vândut porci și ce animale mai avea prin ogradă și a cumpărat alte oi. Apoi a luat animalele celor din sat la pază, iar în loc de bani cerea o oaie. Astfel, încet, încet, prin frig, prin ploaie sau arșiță, nemâncat, a continuat ce începuse, să crească o afacere cu oi.”

În 2007, ajuns la 300 și ceva de capete, familia a revenit în satul din care au plecat, și au cumpărat afacerea care le fusese oferită ca dar de nuntă. Acum visul celor doi părinți este ca fii lor să continue ceea ce ei au început, să urmeze studii de zootehnie și prin educație agricolă, să crească afacerea familiei.

“Tata și-a propus să ne dea nouă șansa pe care tatăl lui nu i-a dat-o: un punct de plecare pentru a ne face fiecare un viitor”, spune Florin. “Îmi doresc să termin o facultate în domeniul agricol, zootehnic. Încă nu am decis dacă prefer ferma vegetală sau zootehnică. Eu le-aș face pe-amândouă”.

Florin e dispus să continue pe acest drum, indiferent de sacrificiile pe care va trebui să le facă. Motivul este simplu: îi place agricultura. Știe cât efort a fost depus de părinții lui pentru a crește afacerea familiei. Totodată, iubește animalele și îi place să lucreze pământul. Nu își imaginează viața decât la fermă.

“Aș vrea să dezvolt ce a făcut tata până acum. Aș vrea ca tata să fie mândru de ce vom face și noi în urma sa”, spune Florin.